pentru blogul meu…

A trecut mult timp de când nu am mai scris nimic şi sincer nici nu credeam ca voi mai posta ceva. Nu îmi place să mă “afişez” pe net, nu scriu texte în vânt… sunt un om ca şi oricare, sunt o umbră pe pământ. Poate nu sunt adepta noului val al tehnologiei, care vrând nevrând s-a năpustit asupra noastră şi nici măcar nu ştiu dacă voi putea să mă adaptez revoluţiei digitale. Cert este că cu ajutorul Internetului, ai ocazia să cunoşti oamenii, să relaţionezi şi să creezi legături pe viaţă. Şi aşa începe povestea mea… într-o seară banală, pe messenger, când o persoană, la fel ca mine, m-a rugat să o accept în listă. Sictirită şi plictisită de toată lumea care mă abordează, am apăsat banalul accept, neştiind că în spatele unui idd, se ascunde o persoană atât de bună, caldă şi sinceră.

E interesant să opreşti pentru o clipă timpul în loc, să îţi iei la puricat lista de mess şi să vezi dacă ai norocul ca acolo să găseşti măcar o persoană aşa cum am avut eu norocul să o găsesc. (să mă găsească) Aşadar, îţi mulţumesc pentru tot…

PS: pt cine citeşte acum!

vanzatoare sictirita si clienti pusi pe glume…

Din ciclul cumparaturilor in mall, astazi imi expun si eu intamplarea la care fara sa vreau am luat parte. Aseara in Auchan, unde incercam sa imi fac cumparaturile repede pentru ca eram in criza de timp si ma astepta si un examen „interesant”, planuit pentru ziua ce urma, aleg sa termin rapid aprovizionarea si sa parasesc magazinul cat mai repede.

Ajung la casa unde vanzatoarea avea nevoie de inca un spatiu ca sa incapa pe scaun, iar in fata mea- un client. Acesta incerca sa isi cumpere lichid de spalat parbrizul autotirismului impotriva inghetului, cu bonuri de consum. Vanzatoarea ii spune ca nu este normal sa isi achizitioneze produse pentru intretinerea masinii contracost pe bonuri de masa, dar pe un mod iritand. Tanarul isi mai insista odata norocul moment in care caserita rabufneste si ii vorbeste ridicand tonul si intrebandu-l daca mai vrea produsul sau renunta. Ca norocul ca soferul avea si bani pregatiti si isi achizitioneaza lichidul. Cand am ajuns in fata comerciantei respective, cu o fata plictisita si coapta de racita, imi zambeste si imi spune ca nu mai are chef de astfel de clienti pentru ca simte ca nu mai trece timpul odata sa plece acasa! Ca si cand asta nu ar fi tot adauga „nu stiam ca mai nou cu lichidul de parbriz se spala pe dinti- ce vagabond! ”

Ii dau si eu banii si ii arunc un zambet sarcastic dupa care plec. Am observat cum ma privea sec si rece. Si ma intreb: daca iti alegi un job nu ar trebui sa iti faca placere? Daca ai zile proaste de ce ai pretentia ca cei din jur sa te inteleaga cand tu nu esti in stare sa intelegi?

Hai sa comunicam vizual…

Facultatea- o institutie in spatele careia se ascund multe carti, multi viitori oameni de succes, adica studentii, multe secrete si tot atatea cursuri cu sau fara rost! Oricum „sobolanii de biblioteca” nu o vor parasi, dar ce folos sa incepem pledoaria despre vietatile neinsemnate care ar face orice pentru inca o pagina in plus de tocit sau un punct in plus la un examen…

Studentii- niste pioni pe tabla de sah al fiecarui profesor…Ne place sau nu jucam dupa cum canta fiecare si suportam fiecare toana sau fitza care ni se impune. De ce? Suntem prea lipsiti de curaj, prea puerili si prea fara cuvant. Ce ne lipseste? Un gram de curaj si puterea de a negocia. Cu cine si despre ce? Cu noi despre viata noastra!

„Pentru a comunica vizual e nevoie de doua persoane!”, oare? Intr-adevar e o formula care abia acum am aflat-o! Multumim institutiei care ne ofera instruirea pentru oferirea unei oportunitati de aflare a adevaratelor sensuri ale vietii!

Studenti din toata lumea uniti-va! Iesiti din tipare si faceti lumea sa inteleaga ca in viata e nevoie de mai mult! Reusita se bazeaza pe logica, practica si stiinta! Ce pretentii sa avem de la institutiile acreditate pe care le platim sa ne ofere ceea ce cautam cand ele nu fac nimic altceva decat sa umple de culoare intelectualul care ni se formeaza prin lucruri atat de plictisitoare si irelevante.

Priveste-ma, atinge-ma sau arata-mi semne si putem comunica vizual…;)

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!